Viitorul muncii și al relațiilor de muncă este una dintre cele mai provocatoare subiecte de gândire într-o perioadă de schimbări tehnologice.

Alături de alți 49 de tineri din Statele Unite și Uniunea Europeană, reuniți de programele de educație și cercetare Fulbright, Erasmus și Marie Sklodowska-Curie, am luat parte în perioada 16-17 aprilie 2018 la seminarul privind viitorul muncii organizat în cadrul programului de cooperare transatlantică „EU-US Young Leaders Seminar”.

Dezbaterile s-au axat pe rolul tehnologiei în viitorul muncii, deprinderile necesare pentru lucrători și implicațiile sociale ale schimbării mediului de lucru.

Am plecat de acolo cu gândul că este un subiect prea puțin discutat în plan național, deși este un subiect inevitabil și care va avea un impact asupra fiecărui cetățean.

Ce politici sunt necesare pentru pregătirea tinerilor pentru o viață activă, pentru adaptarea celor deja prezenți pe piața muncii la schimbările tehnologice și sociale, dar și pentru o tranziție către o viață decentă, cu sisteme de securitate socială funcționale, a persoanelor ieșite din câmpul muncii?

Soluțiile minune amintite deseori sunt lipsite de fundamente pornind de la o serie de motive ce țin de (re)cunoașterea realității: restructurările lanțurilor de producție și progresul tehnologic nu vor ocoli România, nu poți recalifica pe toată lumea la orice vârstă, la fel cum există limite pentru învățarea și formarea pe tot parcursul vieții, ieșirea necontrolată din câmpul muncii are costuri semnificative asupra persoanelor și asupra societății (România are deja experiența de nerepetat a anilor 1990), măsurile de adaptare la un nou mediu de muncă au nevoie de investiții nu numai în termeni financiari, iar viitorul în care roboții se vor ocupa de orice este departe și de cele mai optimiste scenarii. Mai mult, munca înseamnă mai mult decât o activitate în urma căreia la finalul lunii primești o remunerație.

Raportul Comisiei globale privind viitorul muncii poate fi un reper de pornire a acestei dezbateri. Agenda de acțiune propusă este structurată pe trei piloni de creștere a investițiilor: în abilitățile oamenilor, în instituțiile muncii, în muncă decentă și sustenabilă.